Eu unul , şi sigur o mare parte din voi, în timpul călătoriilor prin ţara, îmi place să cunosc câte puţin din istoria locului unde mă aflu, unele picanterii locale , legendele locului , de unde vin oamenii ăştia şi cum de s-au aşezat tocmai în vârful unui deal sau pe o vale. Să exemplificăm puţin . Ar fi inutil şi total ignorant să ajungi în rezervaţia Cheile Corcoaiei şi să nu afli că aici a avut loc ultima bătălie dintre eroul mitic Iovan Iorgovan şi balaur, aici fiind retezat ultimul dintre cele trei capete ale fiarei.Cheile, conform legendei, s-au format prin spintecarea acestora cu sabia lui Iovan Iorgovan pentru a ucide balaurul care s-a ascuns între ele. Pentru un geolog, legenda nu-l ajută prea mult însă pe un drumeţ sau călător de aventura sigur îl va interesa.În nota anterioară ” Toponime a spaţiului carpatic Rucar-Bran ” făceam referire la fenomenul de ”roire ” a populaţiei în interiorul culoarului şi aş vrea să dezvolt ideeea asta.

În esenţă, fenomenul constă în desprinderea din sătul „matcă” a unei părţi din populaţie şi crearea unui sat nou la periferia sau de cele mai multe ori departe de satul “matca”. Cauzele sunt multiple dar de cele mai multe ori sunt generate de creşterea populaţiei în sat, dezmembrarea Obştei Mosnene, opresiuni religioase sau ale autorităţilor locale şi centrale. Roirile satelor din Culoarul Rucăr―Bran s-au realizat atât în interiorul culoarului spre cumpăna de ape sau în lungul vailor, cât şi în regiuni mai îndepărtate în Moldova, Muntenia, Transilvania şi chiar prin Bărăgan. Termenul de “roire” fiind cumva de dată recentă, în istoria locurilor este cunoscut, mai deseama ca “fugă din sat”. Din acest saptiu carpatic, desprinderile masive au avut loc din satele Rucăr şi Dragoslavele, desprinderi ce au constituit matricea noilor aşezări omeneşti. Roirea rucarenilor şi dragoslovenilor în interiorul culoarului depresionar a fost determinată de două mari cauze. Prima apare pe fondul creşterii populaţiei şi nevoia de păşuni pentru crestera animalelor. A doua cauză, ce o conditionalizeaza pe prima, apare prin extinderea arealului obştii mosnene prin cumpărarea unor noi munţi în zona periferică. De aici şi numele unor munţi a Obştei Dragoslavele: Muntele Cumpărata Mare şi Cumpărata Mică. La început, oamenii şi-au construit stanele şi acareturile necesare vieţii pastorale având un caracter temporar; a urmat o ascensiune a formelor de habitat prin construirea de aşezăminte permanente în locul celor temporare. Astfel putem explica originea unor mici aşezări, precum Sătic (Cotaieni), pe valea superioară a Dâmboviţei, Ciocanu, la poalele Pietrei Craiului, Fundatica, în totalitate formată cu dragoslovenii. Un alt factor, relativ din punctul meu de vedere, roirile au avut loc şi pe fondul unei nevoi legate de funcţia vamală. Este cazul satului Podul Dâmboviţei care, curios, nu a avut o migraţie foarte puternică dinspre Rucăr şi Dragoslavele cu care se învecinează ci populaţia sa aparţine altei “matci” provenita în majoritate din Ardeal.Să vorbim acum despre roirea satelor în exteriorul culoarului Rucar-Bran.

In Moldova:

Ca să înţelegeţi mai bine fenomenul trebuie, neapărat, să vă spun ceva despre istoria acestor oameni. Rucarenii şi dragoslovenii provin de prin Ţara Hategului şi au fost aduşi pe seama domnească (adică erau oameni liberi şi plătiţi direct de domn) să caute aur. Termenul folosit adunci era de “rudar- căutător în stânca “, ulterior acest cuvânt i s-a atribuit unei ramuri ţigăneşti de prelucrător a lemnului. Habar nu am cum s-a făcut aceasta trecere. Ca o paranteză, dacă ajungeţi prin Retezat (intrarea din Haţeg) o să întâlniţi toponime identice cu cele din Rucar- Dragoslavele. Exemplific cu câteva: Râuşor (nume comun dat pârâului), Suseni/Joseni (funcţie de cum sunt construite casele), Valea Caselor (nucleu principal al satului), numele de “Păpușa” este întâlnit foarte des în Munții Retezat : Păpușa, Păpușa Mică și Păpușa Custurii. Cel care domina culoarul Rucar-Bran este Păpuşă din masivul Iezer-Păpuşă. Mai putem continua însă nu asta e subiectul. Revenim la istoria locului. Pe la începutul sec XVII, Vladislav III “se pune pe capul dragoslovenilor şi rucarenilor să-i rumâneasca în silă “. Rumanitul era transformarea din oameni liberi în clacaşi pe moşia unui boier. Un necaz mare l-au avut rucarenii de pe urma fiicei lui Mihai Viteazul ,Florica,care, vorbind între noi, era o rautate de femeie. Să mă ierte istoricii dar tare mult aş vrea să scrie o istorie adevărată asupra familiei Banului Mihai.. Pe fondul acestor probleme apare prima fugă a rucarenilor şi dragoslovenilor în Moldova, mai precis în Soveja Vrânceana, întemeind acolo satele Rucareni şi Dragosloveni. A doua etapă de migrare, tot către Soveja, a avut loc la începutul secolului al XVIII-lea, odată cu instalarea domniilor fanariote, consemnata şi de documentul emis de ispravnicul judeţului Muscel din 10 mai 1710. Fuga este haioasă, dacă n-ar fi tragică. Să vă povestesc. După ce sultanul l-a mazilit pe primul fanariot al ţării, Nicolae Mavrocordat, şi-l urmărea să se joce cu căpşorul sau; acesta a luat-o la fugă să treacă Carpaţii pentru a-şi salva pielea. Era cât peaci să n-o facă fiindcă i s-a rupt căruţa la trecerea munţilor. A apelat la locuitorii din Dragoslavele şi Rucăr să-l ajute iar aceştia, în bătaie de joc, nu i-au pus obiezile toate la căruţă. Este lesne ce s-a întâmplat. I s-a rupt căruţă-n drum şi era cât pe ce să fie prins de oamenii sultanului. Necazul e că, după un an, Mavrocordat revine pe tron iar răzbunarea va fi cruntă. Aşa are loc a doua migraţie, de data asta masivă. Oamenii au plecat inclusiv cu clopotul din biserica făcută de protectorul lor, Matei Basarab, de frică ca nu cumva să fie pângărit de turci. L-au ascuns în Lacul Domniţei din Muntele Albescu. S-a crezut că a fost legenda însă, la începutul secolului trecut, preotul satului Dragoslavele, împreună cu nişte flăcăi au fost în vârful muntelui şi au scos de pe fundul lacului clopotul. A fost repus în biserica “Adormirea Maicii Domnului” de pe Valea Caselor. Revenind la migraţie, putem spune că Soveja a devenit un sat muscelean. Iată cum prezintă sovejanul Simion Mehedinţi, întemeietorul geografiei moderne romaneşti, acest fapt: „am stăruit acolo până azi, am păstrat graiul muntenesc şi portul, şi numele. Până azi după trecerea de atâtea veacuri ne zicem între noi rucarenii şi dragoslovenii, măcar că ocârmuirea ne zice sovejeni… păstrători de tradiţie.” Conform proverbului “Ochii care nu se văd se uita” legăturile dintre familiile sovejene şi satele matca, Dragoslavele şi Rucăr s-au pierdut, păstrându-se doar graiul, portul şi obiceiurile. Alte localităţi din Moldova întemeiate de rucareni şi dragosloveni sunt: Satul Caşin a fost întemeiat în vremea lui Vasile Lupu de pribegii veniţi din Rucăr şi Dragoslavele, care s-au „infiltrat”, de asemenea, şi la Harja şi Bălea. Satul Răcoasa, tot din Moldova, a cunoscut infiltraţii ale rucarenilor, atestate documentar din 14 aprilie 1579, care arata ca din Rucăr, au fost duşi numiţii preoţi la satul Răcoasa din Moldova”. Infiltraţii masive de rucareni au fost semnalate atât în ţinutul Putnei, la Borsani şi Cotofenesti, cât şi în alte sate din jurul localităţii Mărăşeşti.

În Transilvania

Roirea către Transilvania s-a făcut de către rucareni mai mult în spaţiile apropiate, de graniţa, în special în Ţara Bârsei şi Ţara Făgăraşului neinaintand în adâncimea depresiunilor transilvane. Dealfel, cei ce stăpâneau domeniile făgărăşene erau domni din Muntenia. Aceştia au adus locuitori din satele Muscelului din culoar şi au întemeiat satul Rucăr din Ţara Făgăraşului la mijlocul secolului XVII. Despre stabilirea rucarenilor în „hotarul Branului”, iată ce ne relatează un document din 25 aprilie 1695. Este vorba de o scrisoare trimisă de Constantin Brîncoveanu, domnul Ţarii Romaneşti, judelui Brasovului, Hannas Mancas: „… facem ştire dumitale pentru nişte oameni de la Rucăr şi Dragoslavele, care au fugit de-a colo şi au venit aici în ţara dumneavoastră, de şed pe hotarul Branului.”

În Muntenia

S-au aşezat în sate pe lângă principalele centre urbane, Câmpulung şi Târgovişte formând advarate nuclee în Lereşti de pe Raul Târgului sau pe Valea Dâmboviţei subcarpatice în satele Manesti-Ungureni şi Dragaiesti- Ungureni. Termenul de “ungurean” fiind atribuit de oamenii locului pentru veneticii ce coborau din munte. Alte cătune s-au întemeiat de musceleni pe valea Argesului în satele Dăneşti şi Negreşti. Roirile au mers mai departe, în Bărăganul ialomiţean şi brăilean, până-n Dobrogea. Com Bragadiru de lângă Bucureşti este întemeiată de fam Bragadiru, din Dragoslovele.

Autor : Radu Iancu

Surse de inspiraţie:

Monografia Rucăr şi Dragoslavele Preot Rauteanu, N. Iorga, C. Giurescu, S. Mehedinţi, G. Vâlsan, V. Mihăilescu, Simion Teodor etc



inagurarea unui conac in Dragoslavele. Lume multa , mese putine

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Dragoslavele

tarani din dragoslavele

fete din Rucar la izvor

schitul ( astazi manastire) Dragoslavele. Vedere din Podisor.