N-o sa ma apuc acum sa va incarc mintea cu date statistice, ci am sa va spun cate ceva despre pozitia geografica si ce puteti sa vizitati pe aici, daca ajungeti din intamplare sau premeditat.Incep printr-un citat din Balcaniada lui Fanus Neagu : “…dar sa fiu drept, cel mai frumos drum din Romania este intre Campulung Muscel si Bran, pe care , indragostindu-ma de el, l-am strabatut singur sau cu alti prieteni, pe la Dragoslavele si Rucar pana spre Bran … Locul asta este una din marile izbanzi ale lui Dumnezeu, atat de frumos dominat de muntii Iezerul- Papusa, Piatra Craiului si Leaota”

Negru Voda pe aici si-a facut veacul pana cand s-a hotarat( de frica pecenegilor) sa urce Mateiasul si sa intemeieze prima capitala a Valahiei la Campulung. Binenteles ca, odata ce a intemeiat-o,  i-a si  facut  o dedicatie : a ridicat o manastire; ia ghiciti cum se numeste? Se numeste Manastirea Negru Voda si o puteti vizita cand ajungeti in oras. Daca aviditatea de incarcare spirituala sporeste, iesiti din oras catre Brasov si la poalele Mateiasului, la doar 1 km, vizitati Manastirea Namaesti cu picturile lui Grigorescu ( nu sunt alea de pe sticla de Jidvei) si casa memoriala a poetului “ce sa fie …nu-i nimic…. A trecut acceleratul” Toparceanu.

Dupa ce ati vizitat, incepeti sa va cocotati spre varful Mateiasului pana dati de un Mausoleu ridicat in cinstea eroilor cazuti pe la 1918 in lupta cu dujmanul neamt. Acolo si ceva mai jos, trebuie sa aveti niste aparate foto ca sa prindeti peisajul cu meandrele Dambovitei ce-si face loc printre munti Leaotei, cu niste culori (mai ales toamna)de te pune pe ganduri “bai, ce tara avem”.

Si cu privirea, ba in stanga, ba in dreapta, intrati in Localitatea Dragoslavele, vizitati Manastirea si Schitul Dragoslavele ,vechi de secole,  si va puteti caza la una din pensiunile locale sau, daca ati facut o rezervare la noi, sunteti bine-veniti.

Ce puteti face daca va hotarati sa ne vizitati?

Cateva date pentru cine l-ar interesa amanunte :
Culoarul depresionar Rucar-Bran, un spatiu montan original, punte între Muntenia si Transilvania, tinut de un deosebit pitoresc, unic în .geografia de suflet a românilor. Considerat ca o arie de discontinuitate geografica relativa, Culoarul depresionar Rucar-Bran este strajuit de muntii Leaota si Bucegi, în est, Iezer-Papusa si Piatra Craiului, în vest, culoarul se desfasoara pe directia principala nord-est / sud-vest. Acest spatiu carpatic are o suprafata de circa 775 km2 . Se desfasoara pe o lungime de 45 km, între localitatile Stoenesti si Sohodol-Bran având latimea maxima de 14 km în dreptul comunei Moeciu. Culoarului Rucar-Bran i se alatura si culoarele secundare ale Tamasului si Oticului, aflate în bazinul superior al Dîmbovitei, încadrate de muntii Iezer-Papusa, Fagaras, Taga si Piatra Craiuiui. Sub raport administrativ asezarile din culoar apartin judetului Arges (Stoenesti, Dragoslavele, Rucar) si judetul Brasov (Fundata, Moeciu si Bran).

Va propunem cateva din locurile ce nu trebuie ratate. Pentru deplasarea cu masina: Iesind de la cabana in sosea, faceti  dreapta catre centrul com Dragoslavele, apoi urmati drumul Targovistei catre Cheile Cetatuii pana la Manastirea Cetatuia si vechea cetatate Negru Voda ( prima cetate dacica ), intrati pe firul apei in Valea lui Coman si Valea Badencii; sau de la cabana faceti stanga catre Brasov si la 8 km spre Dambovicioara, intrati pe Cheile Dambovicioarei, mergeti printre stanci abrupte pe cursul apei si ati ajuns la Pestera Dambovicioara, unde ghizi va vor fi copilasi de 10 ani. O vizitati si puteti urca pana la Cabana Brusturet. De acolo ( pe jos) pe Valea Seaca (stiti voi. . Cine trece-n Valea Seaca/ cu hangerul fara… Andri Popa…, cred ca Alecsandri acolo l-a vazut) pana la pestera Dracilor sau un traseu prelungit pana la refugiul Grind. Cand va intoarceti catre soseaua principala, e bine sa faceti stanga pe sub Oratie si ajungeti la ceea ce a mai ramas din vechea cetate Oratia sau mai bine cunoscuta in istorie ca Lupta de la Posada, cu Basarab 1-ul si Robert Carol de Anjou, lupta in care au batut ai nostri. . Daca ati ratat-o, nu-i nici o problema ; urcati Podul Dambovitei spre Fundata si in singura parcare relativ amenajata din Dealul Sasului, printre peturi si gunoaie aruncate de “iubitorii de frumos “ puteti vedea ruinele cetatii, cu ajutorul pretios ale unei babute care vinde cascavea afumata. Coborati, intrati pe poteca din padure si iata-te pe cheile Oratii si pe drumul roman la crucea veche din timpul lui Matei Basarab. Plecati mai departe urcand platforma Braneana in care soseaua atinge cota maxima de altitudine in Loc Fundata si veti avea o imagine de generic cu Piatra Craiului pe stanga si Bucegii pe dreapta. Coborati in Ciocanul si Sirnea (eu va recomand sa mergeti catre Fundatica )sau va continuati drumul pana-n Moeciu si deja aveti doua optiuni: faceti dreapta pe Cheile Gradistei catre Moieciu de Sus sa vedeti ce s-a mai construit sub Bucegi sau mergeti inainte si intrati in Bran ; vizitati celebrul castel, se pare ca fara mobila, dati o tura prin bazarul cu iz de branza de burduf in coaja de brad, cu marfa chinezeasca si “artizanate” cu vampiri, vampirasi si alte aratari; si… daca tot sunteti acolo, mergeti putin mai departe pe la cetatea taraneasca a trandafirilor, Cetatea Rasnov.

De cele mai multe ori se confunda soseaua DN73 cu Culoarul Rucar-Bran . Total gresit .

Adevaratul spectacol al zonei il poti surprinde prin multitudinea de chei, pesteri, goluri si creste alpine si paduri.

Cele mai interesante si mai spectaculoase complexe de chei se afla pe valea Dambovitei. Principalul afluent al Dîmbovitei, Dambovicioara,  si-a faurit, numai ea stie cum, doua sectoare de chei: Cheile Dîmbovicioarei, situate în imediata vecinatate a localitatii Podu Dambovitei si Cheile Brusturetului, în amonte de satul Dambovicioara, spre obîrsie. Acestea, impreuna cu Cheile de la Cetateni – si Cetatuia din partea sudica a Culoarului Rucar- Bran si cele de la Plaiul Mare(spre Satic ) sunt intrate cumva într-un circuit turistic de masa, dar mai spectaculoase sînt cheile dintre Podu Dîmbovitei si Rucar-dragoslavele, sapate în inima Muntelui Ghimbav de catre Dîmbovita, Cheia, Crovu si Ghimbav: Cheile Mari ale Dambovitei, Cheia Cheitei, Cheile Crovului si Cheile Ghimbavului care, în lipsa unor poteci amenajate, au ramas astfel ca la început de lume. Singurele lucruri care amintesc de existenta oamenilor fiind peturile si pungile de plastic aruncate in amonte de turistii veniti si ei la un gratarel. Desigur, strabaterea acestora este înca dificila, necesitand echipament adecvat si cunoasterea amanuntita a locului. Înaltimea lor depaseste 200—300 m, iar grandoarea peisajului este greu de descris. Nu stim ce ne impresioneaza mai mult. Abruptul si verticalitatea peretilor ce sprijina cerul, izvoarele reci aparute pe neasteptate la capatul unei vai oarbe (sohodoale), grotele si avenele, conurile de grohotis de la baza versantilor sau temeritatea coniferelor, prinzînd radacini chiar pe cele mai inaccesibile abrupturi si stancarii! La capatul celalalt al culoarului, în platforma braneana, sectoarele de chei de pe Valea Simonului si Sbîrcioarei, mai mici ca dimensiuni, cu un aspect salbatic, merita sa fie vizitate. Tot acest spectacol e intregit de o lume nebanuita, ascunsa in pantecele muntelui ( asta ca sa ne exprimam plastic), adica Pesteri.

Cele mai mari si mai cunoscute pesteri se afla în compartimentul central al culoarului: Pestera Dîmbovicioarei, în amonte de satul Dîmbovicioara ( din pacate turismul haotic si afluxul de turisti dornici de un “mic suvenir ” a distrus ce natura a creat cu migala in milioane de ani) Pestera de la Coltul Surpat sau Plaiul Mare, pe valea Dîmbovitei, Pestera Uluce (pestera activa, inca in formare), aflata la confluenta pîrîului Urdarita cu Rudarita, Pestera Stanciului din Muntii Piatra Craiului, accesibila printr-un urcus sustinut, pesterile Fulga si Budac din Crov ori pesterile bine-cunoscute din arealul localitatii Pestera a platformei braneane.

Daca esti iubitor de drumetii sau ai vrea sa vezi locuri de o reala frumusete, te invitam pe trasee din jurul cabanei in adevarate puncte de belvedere (Saua Prislopului, Vf Vartopele , Coltii Ghimbavului, Vf Capitanul ,Fundul Neagului, la Cuculet etc)  sau , pe timp de vara-toamna, la trasee  prelungite  prin  Cheile Crovului  spre Curmatura Fiarelor pe sub Turnurile Zacotelor , la Cerdacul Stanciului si Marele Grohotis de sub Umerii Pietrei Craiului , in Culmea Vestica a Leotei pana pe Varf, in Vf Papusei  sau ,pentru o aventura a vietii, o expeditie pe Creasta Pietrei Craiului ce te va duce cu gandul la vorbele lui N. Iorga ” O zi petrecuta in munte te invata cat  o  biblioteca in zece ani”

Ce trebuie sa mai stiti daca porniti pe munte, e ca trebuie sa aveti la voi haine mai groase, incaltari care fixeaza glezna si talpa aderenta, un fluier, o lanterna, un bidonas de apa si multa voie buna.

Tot haladuind prin acest spatiu,  am dat de multe locuri in care originea numelui parea ceva dat iar prea multe informatii nu prea am avut de unde culege. Cu timpul am strans ceva informatii privitoare la numele vetrelor satului , a apelor si muntilor inconjuratori. Mai am un offf.. mare,  cu privire la muntele Algaiu cuprins intre Muntele  Priseaca Fagetel si Muntele Cioara din Leaota . N-am gasit nici -o referinta pe nicaieri. Nu provine de la un obstean cu acest nume . Daca gasiti pe undeva acest nume dati-mi de stire. Dar sa trec la  toponimele gasite.

Astfel, pozitia geografica a vetrei satului îsi gaseste reflectarea în numele unor sate. Asezari ca Valea Caselor, Moeciu, Simon s.a. situate pe vai au dat rîurilor respective denumirea omonima. Alte forme de habitat, folosind pentru vatra lor dealuri si maguri, au împrumutat numele de la topicele respective: Piatra , Magura, Predelut, în timp ce relieful carstic se rasfrînge prin nume sugestive de Cheia, Pestera, Sohodol, Colti s.a. Chiar forma sau aspectul unor munti au facut ca oamenii sa-i numeasca asa. Exemplu concludent este Muntele Cioara care, privit din Podisor sau din Saua Prislopului , are aspectul unei ciori cu aripile desfacute. Muntele Rosu isi trage numele de la faptul ca , in timpul toamnei , frunzele de carpen, fag si mesteacan capata aspectul unei flacari rosii.

 

Relieful de platforma puternic fragmentat, pozitia vetrei satului în raport cu masivele montane limitrofe determina o dispersie accentuata a gospodariilor, iar toponimul „Fundata” semnifica un loc îngust, periculos, înfundat între munti.

 

Numele asezarii Bran provine de la slavonul brana=poarta, loc de acces si poarta a culoarului depresionar dinspre Depresiunea Brasov. Dealtfel, fostul catun Poarta a fost integrat acestei localitati ca urmare a dezvoltarii si contopirii nucleelor respective.

 

Multe asezari împrumuta numele de la eroul eponim, întemeietorul presupus — mai mult legendar — al acestor sate. Exemplificam cu sate din compartimentul muscelean: Dragoslav-Dragoslavele, Stoian-Stoenesti (probabil un capitan devotat al lui Mihai Viteazul), Cotea-Cotenesti, Badea-Badeni etc. Desigur, aceste toponime trebuie întelese în legatura cu stapînirea în devalmasie a pamînturilor din timpuri stravechi.

 

Importanta drumului transcarpatic apare si în numele satelor Podu Dîmbovitei (loc de traversare a Dîmbovitei) si Drumul Carului (carul fiind secole de-a rîndul principalul mijloc de transport).

 

Insa cel mai interesant mod de “nasit” il reprezinta roirile populatiei  prin care o parte a oamenilor satului pleaca catre periferii sau peste un muscel  si formeaza alte nuclee din care se va dezvolta alt sat. Populatia plecata va da numele noului loc printr-un diminutiv al localitatii de bastina  : Fundata-Fundatica, Rucar-Rucareni, Dragoslavele-Dragosloveni s.a. Evolutia toponimului Rucar, de la forma latina Ruffa arbor, la cele germanice, Rudbon, Rothbaun. Ruckendorf si pîna la formele vechi românesti Rucalu si Rucal, exprima în fapt evolutia acestei stravechi asezari, cît si diferitele moduri de transcriere în documentele istorice si cartografice. Navalirea popoarelor migratoare, colonizarea sasilor  se reflecta fidel în denumirea unor forme de relief, precum Plaiul Turcilor, Dealul Sasului, Movila Neamtului sau în denumirea apelor: Rîul Turcului, Valea Turcului, Izvorul Nemtoaicelor. O atentie deosebita i se acorda topicului „posada” — localizata de unii cercetatori între Rucar si Podu Dîmbovitei la Plesa Posadei — cu întelesul de loc îngust, periculos, greu de strabatut, unde s-ar fi desfasurat celebra batalie din 1330 dintre Basarab 1 si Robert Carol de Anjou.

 

Economia traditionala pastorala a determinat aparitia unor toponime legate de amenajarile temporare ale acestei activitati (Dealul Stînci, Muntii Stînelor, Stînisoara, Dealul Hodaii, Odaia), de numele animalelor (Valea Mielului, Dealul Boilor, Vacaria) sau de obtinerea produselor animaliere (Valea Zerului, Dealul Jintitei,Valea Urdei, Caserie (cartier al Rucarului).Mi-a retinut atentia Muntele Secari la care se ajunge urmand paraul Andolia spre obarsie de la cantonul forestier Andolia . L-am intrebat pe cioban de ce i se spune asa muntelui asta fiindca e impadurit aproape tot iar izvoare “garla”. Asa am aflat ca defapt cuvantul “secari” este cumva sinonim cu “saracacios” in sensul ca are putina iarba pentru pasunat si nu prea e cautat de ciobani. A fost singura informatie plauzibila si tind s-o cred. O alta nedumerire am asupra Cheilor Crovului, sau Valea Crovului de sub Turnurile Zacotelor aflate in N-V Leotei chiar pe vechiul drum de granita cu Austro-Ungaria. Crov inseamna  formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare. Aici nu-i cazul iar batranii din zona nu l-au pomenit asa ci il stiau de Grof( notar sau persoana cu functie judecatoreasca din imperiu ) sau Muntele Grofului. Inclin sa cred ca numele corect este acesta din urma ci nu Crov.

Activitatile de despadurire pentru a forma noi pasuni  sînt prezente în toponime indicînd modul de obtinere : prin incendiere (Arsura, Bradu Ars, Arsita, situate în Piatra Craiului ) sau prin doborîre (Curatura, Cureasca, Dealul Curaturii).

 

Sursa: Istorie in Culoarul Rucar -Bran Autor: Simion Teodor, Spatiu Carpatic Rucar-Bran E. Cristea, Monografia Dragoslavele ; Tara Dragoslavelor – Prot Ioan Rauteanu; Diversi Ciobani si Sateni .

Radu Iancu