Descrierea fizica a localitatii:

Dragoslavele este asezat intre muntii din partea de Nord-Nord-Est a judetului  Arges,localitatea fiind traverasta prin partea sa sud-vestica  de  soseaua nationala,  ce leaga Brasovul de Campulung ( DN 73) si de Valea Dambovitei. Vatra satului este situata  pe Valea Caselor ( paraul cu acelasi nume)   spre inima Leaotei, pe sub Piatra Dragoslavelor ,prin bazinul Ghimbavului pana in catunul sau de suflet , Satul Fundatica , sat in totalitate  dragoslovean , luat abuziv de brasoveni, la reimpartirea administrativa a tarii ,facuta de comunisti .  Administrativ , Dragoslavele cuprinde muntii de pe  versantul vestic al  Leaotei , din Vf . Pravatului pana in Moieciu de Sus in Culmea Secarile si Santilia Mare,  la hotarele cu jud Brasov si Dambovita . Zona aceasta este eminamente montana cu varfuri ce depasesc altitudinea de 1800m si chiar 2000m , ramanand una din cele mai salbatice zone alpine , foarte greu accesibile si cu o geologie aparte . In partea nord- vestica predomina relieful carstic, cuprinzand  pesteri  si  chei (Cheile Ghimbavului , Piatra Caselor , cu un traseu de creasta fabulos , Cheile Rudaritei , Pestera Fulga si Budac . Cheile Crovului , etc) iar in partea sa estica  si sudica, pasunile alpine  si culmile impadurite  formate pe un relief de sisturi si cristaline  iau locul calcarelor . Deasemenea , in conponenta sa , intra si cei  doi munti din Masivul Iezer- Papusa ,  versantul nordic al Muntelui Mateias  si Muntele Plaisoru , unde se afla  Cabana Frasin . Raul Dambovita separa  cele doua grupe montane , Iezer-Papusa si Leaota ,  formand o mica depresiune Rucar- Dragoslavele , avand o latime de numai cateva sute de metri  si o lungime de circa 7 km .

Iata o descriere a hotarelor Dragoslavelor ,facuta de Preotul Ion Rauteanu la inceputul sec xx :

Hotarele : la rasarit cu Judetul Dambovita si cu Brasovul prin culmea de despartire a scurgerii apelor (drumul granicerilor ce lega Tara Romaneasca de Imperiul Austro -Ungar); la apus cu comuna Namaesti pe culmea Magurei, prin varful Pravatului si pe culmea muntilor Plaisor si Fantaneaua; la miaza-noapte cu muntele Sohorat prin apa vaii Frasinului si cu Com. Rucar prin parul lui Carceiu, prin linia despartitoare dintre livezile ( la pasuni, fanete inainte li se spuneau “la livezi”) Rucarenilor de ale Dragoslovenilor din Vartopiele; de la extremitatea de nord a acestei linii , hotarul coboara in cheia Ghimbavului la Saritoare , iar de aici urca pana la Rapa Rosie in varful Coltilor, coboara in fantana neagra din Zabava si merge pe deasupra pasunilor rucarenilor in valea Crovului ( sau grofului dupa unii ar fi vorba de muntele unui notar=groff sas sau ungur), inconjoara partea de apus a muntelui Sfantu Ilie si intra in Valea Rudaritei. De aici restul hotarului de nord se margineste cu muntele Fundata, prin apa vaii Rudarita pana la poienile Mitarcii, coboara in Rudarita la Scaldatori si urca pe vechea frontiera  cu Transilvania in Com  Moieciu de Sus la sugrumatura Sleul Mandrului. La miaza-zi se invecineaza cu comuna Stoenesti prin valea Mateiasului si muntele Runcu si cu muntii Priseaca, Fagetel, Geabelea- pana in varul Leaotei.

Cateva date istorice :

Intemeierea si denumirea satului se bazeaza pe doua legende ce se intrepatrund cu dovezile istorice.

Dupa hrisoavele de le Matei Basarab , dragoslovenii si rucarenii ar fi ardeleni din partile hategului si erau rudari , adica aurari pe seama domneasca, bucurandu-se de anumite privilegii. (rudar deriva de la slavonescu ruda= stanca ,minereu, astazi cuvantul a suferit o schimbare de sens si e atribuit in special unei ramuri tiganesti de lucratori ai lemnului). Ei ar fi trecut muntii prin Gorj si Mehedinti sub o capetenie a lor, Dragoslav, apoi au parasit Oltenia si au plecat spre rasarit ,neparasind zona muntoasa, si s-au asezat la poalele masivului pietros “Vartopiele”, in partea numita pana astazi “Valea caselor”.

Insa legenda satului, prin traditie pastrata de la stramosi, spune ca intemeietorul satului ar fi fost Dragos, una din capeteniile oastei cu care Negru-Voda a trecut dincoace de munti in locul numit Pravat, deal asezat in sud -vest de Dragoslavele , apoi oastea ajunge la Campulung si izgoneste cetele de tatari de prin locurile acelea cu ajutorul capitanilor de osti : Dragos, Badea si Stoian.Dupa biruinta , viteazului capitan , voievodul ii daruieste un tinut intins asezat intre Pravat si culmea muntilor spre miaza-noapte iar spre rasarit cat putea sa vada cu ochii. El s-a asezat aici cu o parte din osteni si asa s-a intemeiat satul Dragoslavele si si-a luat numele dupa Dragos. Tot astfel si ceilalti capitani Badea si Stoian sunt intemeietorii satelor Badeni si Stoienesti , asezate spre miaza-zi de Dragoslavele . Cel mai important eveniment din viata satului s-a petrecut in prima  domnie a lui Radu Mihnea (1611-16) cand un mare boier , Vintila Vornicu, ” s-a pus in spinarea satenilor din dragoslavele de i-au rumanit in sila si in puterea lui cu niste hrisoave si carti rele si fara nicio treaba” ( rumanitul insemna a transforma oamenii liberi in clacasi pe mosia unui boier). Acelasi lucru s-a intamplat si-n comuna vecina ,Rucar, unde satenii nu se puteau impaca cu ce indurau de la Doamna Florica , fata lui Mihai Viteazul, si a determinat o mare parte din populatia satului sa fuga peste granita, prima data in Ardeal, in tara Barsei apoi in Tara Moldovei , in muntii Vrancei, intemeind acolo satele Dragosloveni si Rucareni ( Soveja de astazi, unde portul si limba nu sunt moldave ci muscelene). Matei Basarab cand ajunge domn, ca semn de impacare cu Vasile Lupu , zideste in 1645 Manastirea Soveja nu in capitala tarii cum facuse Vasile Lupu ci in Soveja care a ramas pana astazi o interesanta insula etnografica.

Iata un fragment popular al Sovejenilor in care isi descriu originea si totodata   o scena prin care dragoslovenii si rucarenii si-au aratat nemultumirea fata de primul Domn fanariot, Mavrocordat. (trecand muntii , fanariotului i s-a stricat trasura iar satenii dragosloveni si rucareni i-au dat un car fara obieziile toate .Este lesne ce s-a intamplat si ostenii nu au avut pe cine aresta caci “invinuitii” luasera deja drumul pribegiei la fratii lor din Moldova.

Eu sunt puiu de voinicel/ den rucarul den muscel/den rucar si dragoslavele/cari sunt sovejei mame

Batranii nostri spuneau/ca stramosii de acolo erau /ne mai spune numele/numele si obiceiurile

Port sarica, cojoc si suman/portu vechiu de cioban/femeile fota zisa si catrinta/iar pe cap poarta caita

Incaltate cu opinci/si-nbracate cu sarici/portu nostru mostenit/cu cari ne-am pomenit

Al doilea rand ei au plecat/de teama lui mavrocordat/cand ei l-au nesocotit/cand pe-acolo-au pribegit

Daca trasura i s-a stricat/ei car fara obeziile toate i-au dat/insa cu turcii s-a impacat/si-arasi scaunul si-a luat/si cand de iau urmarit/ei cu totii au fugit/ pana la a Susitei vale /pe a muntilor carare/cu desagii in spinare /cu nevestele impreuna /si cu copiii de mana.